Întrebări frecvente
Întrebările pe care le primim la telefon, cu răspunsuri întregi
Peste 30 de întrebări, grupate pe teme, scrise așa cum le-am răspunde la telefon. Dacă nu găsiți ce căutați, sunați — nu e nicio întrebare prea mică.
1. Înainte de internare
De unde se începe
Nimeni nu are experiență în asta. Mai jos e tot procesul, de la primul telefon până la prima zi.
Care e primul pas?
Un telefon. Ne spuneți pe scurt ce stare are, ce boli, ce poate face singur și ce nu, și dacă e acasă sau în spital. În cinci minute vă spunem dacă e un caz pe care îl putem lua și dacă avem loc liber. Nu vă obligă la nimic.
Cum se face evaluarea?
Ne uităm la ce poate face singur și la ce are nevoie de ajutor, la tratamentul curent și la dietă. Apoi vă precizăm pachetul de îngrijire, serviciile incluse și tariful. Vedeți pachetele.
Ce acte sunt necesare?
Buletinul, documentele medicale recente (bilete de ieșire din spital, scrisori medicale, rețete, analize), cuponul de pensie dacă există și, dacă e încadrat, certificatul de handicap. Lista exactă o confirmăm la telefon, pentru că depinde de caz.
Cât durează până se poate muta?
Dacă avem loc liber și documentele sunt în regulă, se poate muta în câteva zile. Preluăm și direct din spital. Dacă nu avem loc, vă spunem pe loc și vă punem pe listă — nu vă ținem cu speranțe.
Putem veni în vizită înainte să decidem?
Da, și vă recomandăm insistent. Veniți și neanunțat, dacă vreți — un azil privat care are nevoie de programare ca să arate bine spune ceva. Veniți de preferință după-amiaza, nu dimineața după curățenie. Vedeți galeria și ce merită verificat la o vizită.
Cum e prima zi?
Îl primim dimineața, nu seara — e mai ușor. Facem turul, îi arătăm camera, îl prezentăm personalului de pe tură și îi punem lucrurile lui în cameră. Vă sunăm în aceeași seară să vă spunem cum a trecut ziua. Primele două săptămâni sunt cele mai grele pentru toți.
Evaluarea nu costă nimic
Și nu vă obligă să semnați. Dacă ieșim din evaluare și credem că nu e un caz pentru noi, vă spunem direct ce tip de unitate ar fi potrivită și de ce.
- Se poate face și la spital
- Răspuns în aceeași zi
- Pachetul și tariful, în scris
2. Bani și contract
Tarif, ce intră în el și ce nu
Partea despre care se vorbește cel mai greu la telefon. Preferăm să o spunem clar de la început.
Cât costă pe lună?
Tariful depinde de cameră și de cât ajutor are nevoie, pentru că un rezident dependent cere de câteva ori mai mult personal decât unul autonom. Camerele și ce intră în tariful lunar sunt pe pagina de camere și îngrijire.
Ce intră în tariful lunar?
Cazarea, cele trei mese și gustările, personalul prezent 24/7, tratamentul pregătit și dat la oră, igiena zilnică, menajul, spălătoria și lenjeria, activitățile, salonul, terasa și curtea. Lista completă e pe pagina de camere și îngrijire.
Ce nu intră și se plătește separat?
Medicamentele necompensate, scutecele și materialele sanitare, consultațiile la specialist în afara azilului privat, transportul cu ambulanța și analizele care nu se fac pe trimitere. Le trecem separat, cu chitanță, nu le ascundem în tarif.
Există taxă de înscriere, de dosar sau garanție?
Nu există taxă de înscriere, de dosar sau garanție — scrie și pe pagina de camere și îngrijire. Principiul e că nu percepem taxe care nu corespund unui serviciu.
Cine semnează contractul?
Rezidentul, dacă poate decide singur. Altfel, familia sau reprezentantul legal. Cereți contractul-model înainte să vă hotărâți și citiți cu atenție ce scrie la tarif, la ce nu e inclus, la preaviz și la condițiile în care se încheie.
Ce se întâmplă dacă vrem să plece?
Contractul se poate încheia cu un preaviz, iar termenul e trecut în contract. Nu ținem pe nimeni cu forța și nu condiționăm plecarea de nimic. Dacă pleacă pentru că nu am făcut treaba bine, vrem să ne spuneți de ce.
Despre bani vorbim direct
Nu afișăm tarife pe site, pentru că depind de cameră și de gradul de dependență al rezidentului. Vă spunem suma la telefon sau la vizită, după evaluare, și v-o dăm în scris înainte de internare.
- Cum se stabilește tariful, pe cameră și pe grad de dependență
- Ce intră în tariful lunar și ce se plătește separat
- Cum facem calculul cu ajutorul de la stat
3. Îngrijire medicală
Cine îl vede, cine decide, ce e noaptea
Un azil privat nu e spital, și e important să fie clar ce putem și ce nu putem face aici.
Există personal în clădire noaptea?
Da, personal treaz în clădire, nu de gardă la telefon de acasă. Se face trecere pe camere la intervale, mai des la rezidenții care se dau jos din pat sau care au avut o zi grea.
Cât de des vine medicul?
Starea generală o urmărește personalul medical zilnic: tensiune, puls, glicemie la cei cu diabet, temperatură la nevoie, și se notează.
Ce se întâmplă într-o urgență?
Chemăm ambulanța și vă sunăm imediat, nu după. Trimitem cu el documentele medicale și tratamentul curent, ca la spital să nu înceapă de la zero. Dacă e internat, locul îi rămâne pe durata contractului.
Cine administrează medicamentele și cine le cumpără?
Tratamentul e pregătit și dat de personal, la orele prescrise, și se consemnează. Rețetele compensate le gestionăm noi; medicamentele necompensate se plătesc separat. Nu schimbăm nimic din tratament fără medic.
Primiți rezidenți cu sondă, cu stomă sau cu escare?
Da, atât timp cât îngrijirea se poate face într-un azil privat, nu într-un spital. Decidem după documentele medicale și după evaluare. Vă spunem sincer dacă un caz depășește ce putem face aici — e mai bine decât să îl luăm și să nu ne descurcăm.
Primiți persoane cu demență sau Alzheimer?
Da. Avem rutină zilnică fixă, supraveghere pentru risc de rătăcire și personal obișnuit cu agitația de după-amiază. Nu legăm și nu sedăm pe nimeni ca să fie liniște. Vedeți pagina despre îngrijirea Alzheimer.
Se pot face analize fără să iasă din azilul privat?
Cu trimitere de la medic, programarea și însoțirea le putem organiza noi.
Faceți kinetoterapie?
Exercițiile de mobilizare și de prevenire a rigidizării le face personalul zilnic, la cei care au nevoie. Pentru recuperare propriu-zisă după accident vascular sau după fractură, serviciul se stabilește la evaluare. Vedeți serviciile.
Ce nu putem face aici
Un azil privat are limite, și e corect să le știți înainte. Nu ținem locul unui spital.
- Nu tratăm afecțiuni acute — acolo e nevoie de spital
- Nu primim urgențe psihiatrice
- Nu facem intervenții și nu avem terapie intensivă
- Nu promitem recuperări pe care nu le putem susține
4. Viața de zi cu zi
Cum arată o zi obișnuită
Partea care decide, de fapt, dacă îi va fi bine: mesele, camera, lucrurile lui și cu ce își ocupă ziua.
Cum sunt mesele și se țin diete?
Trei mese și două gustări pe zi, gătite zilnic, la ore fixe, în sala de mese. Ținem dietele medicale — diabet, sare redusă, afecțiuni digestive — și adaptăm consistența pentru cine nu mai poate mesteca. Cine nu mai mănâncă singur e hrănit de personal, cu răbdare.
Poate aduce lucrurile lui de acasă?
Da, și vă încurajăm. Poze, pătura de acasă, perna lui, un fotoliu, televizorul, cărți, radio. Camera trebuie să arate ca a lui, nu ca o cameră de hotel — contează mult la primele săptămâni și foarte mult la demență.
Poate alege camera?
Pe cât posibil, da: depinde de locurile libere în momentul respectiv și de ce cere starea lui. Camerele cu balcon se cer din timp, pentru că sunt puține. Vedeți variantele.
Ce activități sunt?
Activități de grup dimineața și după-amiaza: muzică, jocuri, lectură, exerciții simple de memorie și de orientare, lucru manual, sărbătoriri. Nimic nu e obligatoriu. Cine vrea doar să stea pe terasă și să citească, stă pe terasă și citește.
Poate păstra telefonul?
Da. Nu confiscăm telefoane și nu limităm apelurile. Dacă nu se mai descurcă singur cu telefonul, personalul îl ajută să vă sune sau vă face legătura de pe telefonul azilului privat.
Cine se ocupă de spălat și de curățenie?
Noi. Menaj zilnic în cameră, lenjerie schimbată la interval fix și mai des la nevoie, spălătorie pentru hainele lui. Nu trebuie să cărați saci de rufe la fiecare vizită.
Poate ieși singur din azilul privat?
Dacă e autonom și decide singur, da — ne anunță când iese și când se întoarce, ca să știm pe cine așteptăm. Pentru rezidenții cu risc de rătăcire, ieșirile sunt însoțite, iar curtea e închisă.
Pot fuma sau bea un pahar de vin?
Principiul nostru e că un adult rămâne adult, în limitele a ce permite medicul și a ce nu deranjează ceilalți rezidenți.
Rutina nu e birocrație
Aceleași ore pentru masă, plimbare, baie și odihnă, în fiecare zi, inclusiv în weekend. Nu pentru că e mai comod pentru noi, ci pentru că la vârsta a treia — și mai ales la demență — previzibilul liniștește.
5. Familie și vizite
Cum rămâneți în legătură
Nu îl predați nimănui. Rămâneți familia lui, cu tot ce înseamnă asta.
Care e programul de vizită?
Zilnic, între 15:00 și 18:00, și puteți veni fără programare. Vă rugăm doar să evitați ora de odihnă de după-amiază. Dacă lucrați și nu vă încadrați în program, ne spuneți și ne descurcăm.
Cum aflăm ce face, între vizite?
Sunați oricând și cereți tura de serviciu. La orice schimbare — o cădere, febră, o noapte grea, o schimbare de comportament, o modificare de tratament — vă sunăm noi, în aceeași zi, nu la vizita următoare.
Putem să îl luăm acasă în weekend sau de sărbători?
Da, și e un lucru bun. Ne anunțați din timp, pregătim tratamentul pentru zilele respective și vă explicăm ce trebuie urmărit. Locul îi rămâne, contractul merge normal.
Puteți trimite poze sau să facem apel video?
Da. Personalul vă ajută cu apelul video, mai ales pentru copiii și nepoții din străinătate. E cea mai cerută solicitare pe care o avem și se rezolvă simplu.
Avem acces la camerele de supraveghere?
Nu. Camerele există pentru siguranța rezidenților și accesul la înregistrări e limitat prin lege — nu le putem da familiei. Dacă aveți o îngrijorare concretă, veniți, întrebați direct și vă răspundem.
Dacă nu suntem mulțumiți de ceva?
Spuneți-ne, de preferință pe loc și direct, nu într-o recenzie peste trei luni. Cele mai multe nemulțumiri sunt lucruri mici care se rezolvă într-o zi dacă aflăm de ele. Dacă e ceva grav, aveți dreptul să vă adresați și autorităților — nu vom încerca să vă descurajăm.
Vă anunțăm noi, nu invers
Regula internă e simplă: dacă s-a schimbat ceva la starea lui, familia află în aceeași zi. Nu vrem să aflați la vizită ce s-a întâmplat marți.
- Telefon la orice schimbare de stare
- Telefon imediat la urgență, nu după
- Tura de serviciu răspunde oricând sunați
6. Dacă ezitați
Partea pe care nu o întreabă nimeni la telefon
Aproape toți cei care ne sună se simt vinovați. Merită spus, chiar dacă nu e o întrebare frecventă în sensul obișnuit.
„Simt că îl abandonez.”
Un azil privat nu înlocuiește familia, înlocuiește epuizarea. Majoritatea celor care ajung la noi au fost îngrijiți acasă până la capătul puterilor — de obicei de un singur om din familie, care nu mai doarme. Asta nu e abandon, e o schimbare de soluție.
„Ce îi spunem?”
Adevărul, simplu și fără termene false. Nu promiteți „stai două săptămâni și te luăm acasă” dacă nu e așa — se pierde încrederea și adaptarea devine mult mai grea. Vă ajutăm cu formulările, am văzut discuția asta de multe ori.
„Nu e prea devreme?”
Nu trebuie să alegeți între „acasă” și „internat definitiv”. Există azil privat cu program de zi și ședere scurtă — vine dimineața și se întoarce seara, sau stă două săptămâni cât vă reveniți. Mulți încep așa.
Răspunsul e poate pe altă pagină
Fiecare pagină are propriile întrebări, mai în detaliu decât aici.
Camere și îngrijire
Camerele, ce intră în tariful lunar, serviciile extra, ajutorul de la stat și preavizul.
Servicii
Cele 4 niveluri de îngrijire, azilul privat cu program de zi și ce primește orice rezident.
Alzheimer și demență
Îngrijirea pe stadii, spațiul supravegheat, ce nu facem niciodată și când nu putem ajuta.
N-ați găsit răspunsul? Întrebați-ne direct
Nu există întrebare prea mică sau prea incomodă. Dacă ceva nu putem face, vă spunem — e mai bine decât să vă promitem și să nu ne ținem de cuvânt.
Str. Badea Cârțan nr. 16, Sector 2, București · vizavi de Spitalul Clinic Colentina · zilnic 08:00–18:00