Material realizat de Dr. Alina Tugui – Medic Specialist Neurolog
Boala Alzheimer reprezintă cea mai frecventă și mai importantă afecțiune degenerativă cerebrală a vârstnicului având într-un procent crescut de cazuri un mare impact socio-cultural.
Atrofia cerebrală ( reducerea în dimensiuni și greutate a creierului ) constituie un process ireversibil și “normal” în cadrul procesului de îmbătrânire; însă în unele cazuri ( fără a fi decoperită încă o cauză certă ) anumite zone cerebrale suferă un proces de degenerare mai rapidă ( zona hipocampică și regiunea medială a lobului temporal cerebral ), fapt ce se reflectă într-un tablou de manifestări clinice caracteristic demenței Alzheimer.
Simdromul demențial în general reprezintă o alterare progresivă a statusului cognitiv global, ce implică un declin față de nivelul de funcționare anterior și asociază o gamă largă de simptome psihice, psihologice și comportamentale.
În cazul bolii Alzheimer nu se cunosc încă factorii declanșatori deși procesul fiziopatologic a fost pe deplin înțeles din punct de vedere medical. Studii de specialitate arată că există o predispoziție către acesta afecțiune la persoanele cu nivel intelectual limitat, din mediul rural, care au antecedente la membrii familiei de boala Alzheimer, după traumatisme cranio-cerebrale etc.
Ariile cognitive afectate în boala Alzheimer sunt:
MEMORIA – inițial este afectată memoria de scurtă durată pentru noțiunile recent asimilate, amintirile vechi fiind prezervate mult timp. Pacienții uită inițial numele proprii, denumirea obiectelor rar utilizate, locul în care au pus lucruri, programări ale întâlnirilor, repetă frecvent aceeași întrebare fără să rețină răspunsul etc Pe parcursul evoluției bolii memoria poate fi atât de sever afectată încât persoanele apropiate din familie să nu mai fie recunoscute.
VORBIREA – este și ea afectată prin uitarea cuvintelor, vocabularul sărăcind iar frazele fiind frecvent întrerupte prin lipsa fluenței. Pot să apară stereotipii verbale cu repetarea unor cuvinte sau expresii. În stadii avansate unii pacienți nu mai pot forma propoziții căutându-și frecvent cuvintele.
CALCULUL – este alterat pe parcursul progresiei bolii, pacienții având dificultăți în efectuarea de cumpărături sau plăți datorită greșelilor aritmetice.
ORIENTAREA – vizio-spațială se pierde treptat, pacienții uitând drumul spre casă, neputându-se orienta în locuri cunoscute, uitând locul de parcare al mașinii etc.
PRAXIA – ( capacitatea de a efectua o serie de secvențe motorii ce duc la împlinirea unui scop ) este alterată în timp bolnavii nemaiștiind să folosească obiecte personale( aparat de ras, periuță de dinți, obiectele vestimentare ) sau să efectueze acte motorii complexe .
Manifestările psihiatrice cum ar fi : ANXIETATEA, DEPRESIA, HALUCINAȚIILE, FOBIILE ( în special frica de a fi abandonat ) sunt și ele prezente asociat tulburărilor cognitive din boala Alzheimer.
TRATAMENTUL este complex și implică lucrul în echipă. NU există tratament curativ al bolii.
Terapia medicamentoasă este una de încetinire a progresiei bolii, folosind agenți anticolinesterazici, fără a avea însă rezultat garantat la toți pacienții. Unii prezenta o evoluție rapidă chiar sub medicație.
Tratamenul simptomelor asociate ca: agitația psihomotorie, halucinațiile, delirul, depresia, insomniile etc.
Terapia nemedicamentoasă
Pacienții cu boala Alzheimer necesită îngrijire și supraveghere permanentă atât din punct de vedere al asistenței primare, asitenței medicale cât și pentru stimularea cognitivă. Printre metodele de terapie se numără psihoterapia cognitiv-comportamentală, meloterapia, terapia ocupațională, terapia socială (prin dans, jocuri etc).
Speranța de viață a pacienților cu boala Alzheimer este mai scăzută decât a populației generale atât prin boala de bază ce duce la un declin alert cât și prin comorbiditățile care apar frecvent în evoluție.