Am vorbit prea puțin despre „Niciodată să nu spui niciodată”, pe care doamna Valerica ne-a oferit-o spre citire, încât, din când în când, o scoatem la iveală pentru a ne servi drept inspirație. Motiv de delectare, asta este cartea aceasta! Și suntem mândri că Azil privat a servit drept gazdă pentru scrierea ei.

„Există oameni care te ajută să te schimbi, din oricine, în cineva. Oameni a căror privire vede doar cine ești, cu adevărat și pe de-a-ntregul.” Așa începe postfața cărții doamnei Valerica Ambrosie, una dintre doamnele care au ales Azil Privat drept casă și companie.

Ne mândrim de multe ori cu seniorii cazați la Azi Privat, cu înțelepciunea lor din care încercăm mereu să ne molipsim și cu poveștile lor pe care le ascultăm cu inimile larg deschise. În 2013, aveam bucuria să fim martorii lansării unei cărți pe cât de frumoase, pe atât de vii, semnată de Valerica Ambrosie. O carte jurnal care descrie episoadele unei vieți cu bune și rele, cu zâmbet în suflet sau lacrimi în ochi.

Pentru noi, toți cei din Azil Privat, cartea aceasta a reprezentat o mărturie scrisă cu negru pe alb că toată inima pe care o punem în tot ceea ce facem, este simțiță. Paragrafe întregi descriu atmosfera unui cămin și nu a unui centru de tratament, a unei case și nu a unul azil de seniori, iar pentru acest lucru îi mulțumim autoarei! Cum altfel am putea reacționa la pasaje precum acesta: „Regula de bază în acest centru este să fim ocrtotiți și să ocrotim și noi, cei în toate facultățile mentale pe toți pacienții de aici.”?

Așadar, când vi se face poftă de o cochetărie scrisă lejer despre atmosfera din căminul nostru ori vreți să vă delectați cu radiografia unei vieți scrise la persoana I, vă invităm să citiți „Niciodată să nu spui niciodată”, una dintre cele mai sincere cărți pe care le-am răsfoit vreodată și la loc de cinste în biblioteca noastră.

„Și acum am să vă povestesc despre un eveniment care se întâmplă destul de des pe aici: aniversarea zilei de naștere. Atunci tot personalul îl vezi cum intră în fierbere: unii îl pregătesc pe sărbătorit, alții cumpără tortul cu lumânările aferente, noi privitorii ne pregătim cu coafuri multicolore, ne dregem glasurile pentru urările de rigoare și bem cu nesaț șampanie pentru copii. Doar câte două degete iar alții sucuri de fructe.”

Vă mulțumim mult, doamnă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *